reconfigurari

Simt ca, uneori,  viata ne joaca feste punandu-ne in niste posturi in care nu ne-am fi ingaduit sa fim de buna voie.  Judecam fara sa stim toate datele problemei, punem etichete preconceput, consideram ca a fi obiectivi e sinonim cu a fi corecti. M-am convins, a suta oara, ca adevarul despre o situatie sau o persoana care se comporta intr-un anume fel, este ca un joc din acela in care mutand o piesa obtinem o configuratie noua a ansamblului, o perspectiva diametral opusa perspectivei initiale. Poate aceasta este karma mea, sa invat si iar sa invat ca unii oameni nu sunt asa cum ii percep la prima impresie, ca intuitia  imi joaca feste. Simt ca tot ce-am gandit de ceva vreme se prabuseste ca un joc de go si de aceea trebuie sa ma adaptez situatiilor date. Nu trebuie sa raspund cu rau la rau, nu trebuie sa fiu rigida in gandire, trebuie sa las de la mine, trebuie sa transform reactiile celor din jur, sa le imprim compasiune si ingaduinta iar pentru asta trebuie sa ma transform eu intr-o fiinta mai buna. Imi trebuie rabdare, trebuie sa-mi inhib primele reactii, trebuie sa uit de mandria mea prosteasca oricat de greu imi va fi.

marturisiri mai vechi, acum uitate

Sfante regim disociat, preasanctitatea voastra regimule Atkins, iertare! Iertare va cer caci am pacatuit inaintea voastra! V-am tradat cu necredinta caci ispita a fost peste puterile mele. Am mancat o inghetata plina de calorii (am halit-o fara remuscari) si am pacatuit cu  gandul privind formele ispititoare ale unei felii de pizza. M-am desfranat cu mirosul unui snitel de pui si stiu, nu am scuza. Am privit cu dispret paharul de apa plata si am ravnit o gura de prigat. Pot oare a mai mosteni imparatia celor fara celulita? Promit sfintiilor voastre ca ma voi pocai si voi face penitenta, iertare va rog. Voi face matanii si ore suplimentare de aerobica, zece abdominale in plus pentru gandurile mele abominabile. Voi citi de zece ori “acatistul” alimentelor si al cantitatilor permise. Asa sa-mi ajute sfantul cantar!

marturisesc

Intrucat nu vreau sa-mi plictisesc putinii vizitatori ai blogului (printre care eu imi sunt cea mai fidela cititoare) cu enumerarea nenumaratelor calitati care fac din mine o fiinta aproape perfecta, succesul evolutiei in cazul speciei homo sapiens sapiens, voi face expunerea pe scurt a pacatelor capitale care ma caracterizeaza. Am avut intentia de a ma raporta la cele zece porunci dar mi-e frica sa nu fiu considerata  atee desi ultima oara cand am calcat intr-un lacas de cult a fost vara trecuta cand am vizitat moscheea din Mangalia.  Ucid dar doar paianjenii din colturi, dau cu aspiratorul mai ales duminica, am poftit la casele(nu la casniciile) nenumaratilor miliardari romani dar: nu am poftit nevasta aproapelui si am respectat sase din zece, unii mi-ar recomanda 6 din 49 insa nu doresc sa-mi ridic palate pe pamant ci in ceruri. Nu ravnesc la barbatul alteia, Brad Pitt e prea nainsemnat pentru mine dar marturisesc, am avut un vis ciudat, se facea ca am un baietel numit Marcelutzu cu… nu, nu cu Gheorghe Dinica, ci cu Marcel Iures , pacatoasa de mine si mai eram si minora pe deasupra cand am visat asta. Dar despre visele de noapte se spune ca nu se indeplinesc niciodata ci ca te lucreaza inconstientul pe la spate.  Faptul ca am blog , unde trece, la calitati sau la pacate?

Deci am spus, sunt aproape perfecta, astept vremurile cand mi se vor recunoaste calitatile si voi ajunge undeva sus, unde merit.

analizari

Noua mea amica, apelativ mult exagerat, imi propunea , in timpul orelor de lucru, sa facem ceva distractiv, din punctul nostru de vedere, sa analizam psihologic persoanele pe care le cunoastem caci exemplele anonime si inventate ni se epuizasera. Si, s-a gandit ea, sa incepem cu mine, fapt ce m-a ingrozit asa de tare incat, brusc, am constientizat ca am o groaza de treaba de rezolvat si ca trebuie sa ma ridic urgent de pe fotoliu. Cum, sa ma divulg eu in fata unui specialist adlerian si sa raman nuda si usor de decifrat? Cine ma cunoaste , ma stie, cred ca pot sa fiu caracterizata cu precizie de la primele cuvinte pe care le rostesc, nu trebuie sa fiu analizata si disecata de bisturiul psihologului. Am spus deja ca sunt scorpiuta insa mi-e teama ca mi se gasesc, in strafunduri, alte monstruozitati, de exemplu germenii nedezvoltati ale unor trasaturi de caracter negative, poate o sora siameza involuata, cu aspiratii de dictatoare sau de ucigasa in serie. Mi-e teama sa nu aiba si apucaturi de cleptomana, mitomana sau, intr-un cuvant, politiciana. Cel mai groaza mi-e sa nu zaca in ea dorinte latente  cum ar fi,  simpatii politice extremiste, nimfomania sau alte trasnai de care ma feresc ca de foc. De fapt eu sunt o persoana atat de perfecta incat singurul meu cusur este modestia.

adevarul despre cum sunt de fapt eu

Dupa cum v-ati dat seama deja, sunt o fiinta rea, o scorpie in carne si oase. Pe fruntea mea trebuie sa scrie: exorcizati-ma de rautate! Sau poate exagerez?

Asta imi aminteste de o doamna medic anestezist  ce considera ca atmosfera in sala de operatie e foarte mohorata si isi punea bentite cu diferite sloganuri personale gen: fuck me, pe romaneste, slogan ce nu avea legatura cu actul intim ci cu mancatoria din colectivul in care lucra. Doamne, imi amintesc cat de socata am fost sa citesc acel slogan, mai ales ca eu eram in emotii, caci o sustineam moral pe mama celei mai bune prietene, doamna ce urma sa sufere o colecistectomie laparoscopica. Doamne si ce socata am fost sa aflu ca aceasta doctorita care executa manevrele medicale cu finetea si precizia unui ceasornicar si care se afla in sufletul meu pe un piedestal la care nu ajung decat inca vreo doua persoane, a decedat la putin timp de la acea intamplare, in urma unui nemilos cancer, la o varsta la care altii isi traiesc viata din plin …

Dar… sa revenim la rautatea mea… probabil nu sunt atat de scorpie din moment ce imi pare rau dupa ce gandesc si exprim rautatea mea… in vorbe,  care,  zic eu, sunt obiective si reflecta purul adevar… dar sunt de fapt tot scorpiuta caci o iau de la capat iar si iar.  Ce sa fac, am o limba ascutita si uneori bifurcata care se afla atatsata la un cap cu creier ce nu suporta fatarnicia si comportamentele de fatada. Am mai scris despre persoana care ma face sa scot la suprafata tot ce e mai negru in mine. E bolnava, mai nou considera ca nu are o casnicie perfecta, ca are o mama care nu vrea si nu stie sa o sustina, ca are colege si superiori care nu vor sa-i recunoasca meritele si calitatile intelectuale dar ce vine avem noi? Mai mult dect sa o sustinem colegial si sa-i preluam din atributii, ce putem face?  Meritam toate sicanele pe care ni le face cand sunt bossi de fata, toata gargara si lauda pe care si-o aduce singura, comparandu-se cu plebea, adica cu noi? Regretam, normal, ca nu suntem la curent cu toate intentiile si proiectele colectivului (pe care ea le stie inainte de a se hotari superiorii sa le anunte dar pe care ea le aude… din zbor) insa nu ne permite timpul, noi chiar ne facem treaba pentru care suntem platiti si mai ales o facem si pe a ei, ii preluam din atributii. Un om bolnav, banuiesc, simte un dram de recunostinta pentru persoanele care o sustin,  se manifesta altfel, nu iese cu venin pregatit ca nu i-a fost facuta treaba cu talentul si arta cu care se presupune ca ar fi realizat-o ea daca voia. Si, mai ales, nu se duce sa raporteze asta la sefi, autoasumandu-si atributiile de supervizor. Trist este ca nu-i spune nimeni in fata ca nu se comporta normal si mai ales e las ca toata lumea susoteste pe la spate iar in fata ii zambeste.  Toti spunem, Doamne fereste! Poate ca este pe marginea prapastiei care duce spre depresie adanca, poate ca trebuie sa i se gaseasca alt loc in colectiv dar am ajuns sa simtim ca de fapt ne impinge pe noi, primele, in depresie. Daca ar trebui sa fie caracterizata in trei cuvinte as gasi doar isterica, superinteligenta, vampir energetic, pentru  “siretenie premeditata” nu pot sa fiu sigura iar privirea nu pot sa fiu sigura ca exprima ura pentru toate fiintele insuficient de inteligente ca si ea care suntem noi, de fapt colegele si fostele prietene…  Sunt, de fapt o scorpie adevarata pentru ca gandesc si scriu semenea lucruri.

politichie

Nu stiu altii cum sunt dar eu nu agreez nicicum zona politicului. Intotdeauna am fost o persoana sceptica privind politica Romaniei. Scepticismul meu a inceput demult, cand aveam sapte ani, de pe vremea regimului comunist cand tatal meu s-a simtit dator sa ma trezeasca la crunta realitate explicandu-mi ca nu e normal sa cred in maligna “religie” de stat care-l diviniza de Ceausescu. Am fost cutremurata in inocenta mea de… pionier, de istoria falsificata de cei in care incepusem sa cred, de falsitatea masinariei politice comuniste, de modul in care isi inlaturasera comunistii rivalii politici si intelectuali, de felul in care minteau ca vor sa construiasca un nou mod corect de viata. De atunci indoctrinarea comunista m-a lasat imuna. Tatal meu era nostalgic al regalitatii, om simplu cum era, astazi este nostalgic al tineretii lui tinerete grea, traita in vremurile epocii de aur a socialismului. Regreta, nici el nu stie ce, sigur vremurile cand nu exista somaj, vremurile cand tinerii puteau sa aiba o locuinta, sa se instruiasca. Azi insa avem libertatea cuvantului si inca o mie si una de libertati. Unii au libertatea de a se realiza pe masura calitatilor pe care le au, altii nu reusesc sa se ridice din crunta saracie in care i-a ingenunchiat democratia, multi nu stiu cum sa faca asta. Clasa politica are libertatea de a transforma platforma cu care si-a atras voturile in masinarie de acumulat bunuri ilicite iar cetateanul care a ales aceasta elita are deja vu-ul dezamagirilor electorale. Puterea politica este sinonima, in mintea sa, cu demagogia si ipocrizia. Alegatorul devine, cu fiecare zi mai dezamagit iar politicianul merge mai departe ca si cum ar fi imaculat. Poate sunt si exceptii insa nu le vedem. Mergem la vot si alegem un candidat de care nu suntem multumiti in totalitate, numai pentru a nu castiga un altul care nu are ce cauta intr-o astfel de functie. Uneori investim incredere intr-un personaj politic care ulterior se dovedeste farsor si specialist in fentarea atributiilor. Oare unde aste respectul pentru sine si pentru cel care are incredere in el? Si unde sunt oameni care nu pot fi santajati si manipulati? Si unde sunt oamenii care sa se descurce onorabil in functiile in care au ajuns? Astept un candidat care sa merite votul meu si care sa nu ma dezamageasca…

Mama

Mama, se insenineaza a intomnare duioasa

Cand ma oglindesc in ochii tai calzi

Si-ti sarut obrazul strabatut de estuarele timpului.

Cu inima ta mare ai putea sa cuprinzi tot universul

Doar ca sa ne aduni pe toti laolalta in camarile sufletului tau.

Maicuta draga, nici un epitet nu-i destul de complet

Ca sa te descrie asa cum esti: fiinta nascuta in zodia inimii.

Caci te-a iubit cuvantul izvorand cu dulceata de pe buzele tale.

Si zau, nu stiu o alta care sa se faca atat de iute placuta doar zambind si graind.

Si te-a iubit frumusetea contopindu-se una cu chipul tau,

Te-au iubit lucrurile din jurul tau lasandu-se oranduite dupa judecata ta clara.

Cu ce apa vie ti-a stins setea maica ta

De nu te atingea oboseala trudind pentru noi?

Tu oare stii, mama, ca nici o iubire de pe pamant

Nu o poate egala pe cea cu care ne-ai crescut?

Atat de fireasca si naturala, daruindu-ne in causul palmelor

Sufletul tau, prin fiecare gest matern…

As vrea, maicuta, sa-ti daruiesc de ziua ta un stergar tesut din mangaieri,

Cu care sa-ti sterg toate lacrimile planse de ochii tai negrii si planse in sufletul tau

Si sa le scutur in cele patru zari ca pe un vis urat.

As vrea sa-ti daruiesc o floare eterna care sa-ti infloreasca zambetul!

Mama, iti daruiesc de ziua ta un cuvant: multumesc!

Si o ruga: sa ne traiesti sanatoasa o suta de ani !

Ziua in care guvernul Boc a facut poc

Nici ca se putea o zi mai potrivita pentru mo(r)tiune dar asta este… ghinionul unora reprezinta  solutia salvatoare pentru altii sau impresia ca exista asa ceva. Impresia mea este ca nu trebuie sa mai asteptam ceva de la clasa politica caci puterea in Romania nu este altceva decat un magnet pentru demagogi, arivisti si corupti. Puterea nu este altceva decat o pepiniera pentru imbogatiti peste noapte si pentru persoane care uita instant ca sunt pusi in slujba poporului. Viitorul pentru noi nu suna deloc bine chiar daca am scapat de acest guvern. Si se pare ca romanul se vrea mai neamt.

Firma de firma

Zilele trecute, pe cand  strabateam cu viteza melcului anesteziat, la o ora de maxima aglomerare rutiera, preaminunatul sector 5, am avut parte de un amuzament care mi-a compensat nervozitatea provocata de ambuteiaj, am zarit o firma a unui mini market care se numeste Guzganul Rozaliu. Initial am gandit ca acolo trebuie sa se vanda otrava pentru rozatoare dar nu, era un boutique banal inghesuit intre alte magazinase. Guzganul rozaliu este, precum stiti, acesta si magazinasul se gaseste aici, cineva mai atent l-a zarit inaintea mea. Mare ti-este gradina, Doamne, sa-i gazduiesti pe toti!

slăbiciuni omeneşti

Mi-e imposibil să nu mă gândesc la toate câte ţi se întâmplă. Iar ce mă obsedează cel mai tare e răspunsul la întrebarea cea mai grea, oare când a început totul? Nu am nici o îndoială că lucrurile s-au desfăşurat lent, progresiv, ca o reacţie ireversibilă din care a rezultat cianura care a ucis sentimentele şi respectul dintre voi. Privesc neputincioasă cum te macină amintirea momentelor în care otrava vorbelor grele plutea între voi neiertător. La ce bun revolta, la ce bun lamentările, toate acestea nu fac decât să te schimbe într-o fiinţă ocolită de vechii… prieteni. Nu-ţi vărsa sacul amărăciunilor oriunde căci oamenii se feresc instinctiv de persoane triste, de semeni care au probleme. Căci, la urma urmei, doar tu singură poţi să schimbi ceva. Nimeni nu trăieşte pentru tine şi în locul tău. Poate că e uşor să stai la distanţă şi să dai sfaturi însă nu există decăt două soluţii, despărţirea fără regretul anilor frumoşi sau, mult mai greu în cazul tău, resemnarea. Resemnarea în faţa unei situaţii ce nu se poate repara şi transformarea  ta într-o persoana mult mai puternică, capabilă să rămână imună într-o relaţie conflictuală. Şi într-un caz şi în altul, îţi trebuie , în primul rând, putere să te lupţi cu tine şi cu slăbiciunile tale.